[LoL] - Poveste Thresh

[Lemonadeee 23]

Thresh este un spirit neostenit, sadic și viclean, care își înnebunește victimele muritoare folosind metode lente și creative. Cei pe care îi ucide suferă și în viața de apoi, fiindcă Thresh le torturează sufletele, pe care le întemnițează în felinarul său.

 

Într-o eră demult apusă, Thresh era odată om de rând, membru al unui ordin care strângea și proteja relicve și tomuri magice. Maeștrii ordinului l-au însărcinat să păzească o tainiță subterană ascunsă, plină cu obiecte magice periculoase și alterate. Thresh avea o personalitate metodică și o voință deosebit de puternică, așa că sarcina i se potrivea de minune.

 

Tainița păzită de Thresh era îngropată adânc sub zidurile cetății, care se ridica în mijlocul unui lanț de insule, și apărată de sigilii runice, zăvoare oculte și vrăji puternice de protecție. Timpul îndelung petrecut în preajma vrăjilor întunecate a început să-și spună cuvântul. Magia neagră căuta să-i ațâțe răutatea înnăscută. Timp de ani de zile, relicvele s-au hrănit cu nesiguranța lui și i-au întărâtat temerile ascunse, iar amărăciunea lui le-a făcut mai puternice.

 

Ura lui Thresh a început să iasă la iveală prin acte de cruzime intenționată, pe măsură ce și-a descoperit pasiunea de a exploata slăbiciunile. A început să rupă încet paginile unei cărți vii, iar apoi, când mai rămăseseră doar câteva, le-a legat la loc între coperți. A zgâriat oglinda în care era închis spiritul unui vrăjitor din vechime până când sticla a devenit opacă, întemnițându-l în întuneric, apoi a lustruit-o din nou și a luat-o de la capăt. Așa cum un secret tânjește să fie rostit, o vrajă nu vrea decât să fie incantată, iar Thresh se folosea de asta în fiecare zi. Începea să rostească cuvintele magice, apoi își lăsa vocea să se stingă chiar înaintea ultimei silabe.

 

Devenise extrem de priceput să ascundă dovezile cruzimii sale, așa că niciunul din ceilalți membri ai ordinului nu bănuia fața ascunsă a gardianului cel disciplinat. Tainița devenise atât de vastă, încât nimeni altcineva nu știa ce se ascunde înăuntru la fel de bine ca Thresh, iar relicvele neînsemnate au început să fie date uitării, la fel ca și paznicul lor.

 

Thresh ura faptul că trebuia să-și treacă meticuloasa îndeletnicire sub tăcere. Tot ce avea în pază era malefic sau alterat de magia neagră, așa că de ce n-ar fi fost liber să-și facă de cap?

 

Tainița ascundea multe obiecte magice, însă niciun prizonier viu - asta până când, într-o zi, un vrăjitor în lanțuri a fost târât înăuntru. Vrăjitorul își infuzase trupul cu magie pură și își putea vindeca orice rană, indiferent cât de adâncă.

 

Thresh era încântat de noul său prizonier, o ființă care putea simți din plin durerea, dar nu putea să moară, și pe care o putea tortura în voie. A început să jupoaie metodic pielea vrăjitorului cu un cârlig și să se folosească de lanțurile lui ca să-i țină rana deschisă până se vindeca. Îi plăcea să se înfășoare în lanțuri când se plimba prin tainiță, savurând teroarea vrăjitorului când îi simțea apropierea prevestită de sunetul metalic al zalelor târâte pe podea.

 

Acum că avea o mulțime de victime în tainiță, Thresh a început să se îndepărteze tot mai mult de ordinul de la suprafață. Servea mesele în camera lui de sub pământ, la lumina unui singur felinar, și nu ieșea decât rareori din catacombe. Lipsa soarelui îl făcuse neobișnuit de palid, iar chipul îi era tras. Membrii ordinului îl evitau, iar când mai mulți dintre ei au dispărut în circumstanțe misterioase, nimeni nu s-a gândit să-i caute în ascunzătoarea lui Thresh.

 

Când dezastrul numit mai târziu Cataclismul a fost dezlănțuit, explozia magică a ucis toate creaturile de pe insule, transformându-le în morți vii. Sufletele destrupate urlau de disperare, însă pe Thresh îl bucura distrugerea. Devenise o abominație spectrală, dar, spre deosebire de majoritatea celor care trecuseră în lumea umbrelor, își păstrase identitatea. Dimpotrivă, sadismul și abilitatea de a intui slăbiciunile celorlalți îi deveniseră și mai puternice.

 

Era încântat de ocazia de a-și continua experimentele crude fără să se teamă de consecințe și neîncătușat de limitele mortalității. Ca spectru, Thresh putea tortura la nesfârșit și viii și morții, și se putea delecta cu disperarea lor înainte să le înrobească sufletul și să-l facă să sufere pentru eternitate.

 

Acum, Thresh își caută un soi anume de victime: oameni inteligenți, rezistenți și cu o voință puternică. Îi face o imensă plăcere să-și tortureze victimele până își pierd și ultima urmă de speranță, înainte să le suprime cu cârligul fatal al lanțurilor sale.